Cand s a inventat jocul blackjack

Blackjack, numit si douazeci si unu si ponton, joc de carti de jocuri de noroc popular in cazinourile din intreaga lume. Originea sa este contestata, dar este cu siguranta legata de mai multe jocuri de noroc franceze si italiene. In Marea Britanie de la Primul Razboi Mondial, jocul informal a fost numit ponton.

Jucatorii spera sa obtina o valoare totala a cartii de 21 sau sa se apropie mai mult de ea, fara a trece mai departe decât dealerul, impotriva caruia se face toata pariarea. In acest scop, acii numara 1 sau 11, cartile de fata ca 10, iar restul la valoarea lor de index. O mâna care numara 21 pe primele doua carti (un as si o carte 10 sau pe fata) se numeste natural sau un blackjack.

Costumele sunt irelevante. In majoritatea varietatilor jocului, un jucator care primeste doua carti de acelasi rang le poate imparti, primind o a doua carte pentru fiecare si poate juca cele doua mâini independent unul de celalalt. O alta regula obisnuita este aceea de a permite „dublarea” cu doua carti care totalizeaza 11 (in unele variante 11 sau 10) – jucatorul dubleaza pariul, afiseaza cartile si ia inca o carte. In unele jocuri, un jucator câstiga in plus, obtinând cinci carti fara „a lua bust” (trece peste 21).

Normele caselor in cazinourile americane variaza. In jocul de cazinou, fiecare jucator pune un pariu, iar dealerul da doua carti fiecarui jucator (ambele jos, ambele in sus sau una in jos si una in sus, in functie de cazinou) si doua la mâna dealerului (una sus si una in jos; in cazinourile britanice, dealerul asteapta pâna când toate tranzactiile sunt terminate inainte de a face fata ultimei carduri). Jucatorii, la rândul lor, apeleaza pentru mai multe carti distribuite cu fata in fata, pâna când se impiedica sau „stau”.

Oricine s-a ocupat imediat de o victorie naturala, cu exceptia cazului in care dealerul arata un as sau un 10. Daca toti jucatorii au bust, dealerul câstiga fara a mai juca. In caz contrar, carteaua de jos a dealerului este dezvaluita si, in cazul in care dealerul nu are un produs natural, orice jucator este platit la o data si jumatate de pariu; dealerul care are un câstig natural câstiga toate pariurile, cu exceptia cazului in care exista o egalitate sau „impinge”, cu oricine altcineva are un natural.

Cu un numar de 16 sau mai putin, dealerul trage carduri una câte una pâna când exista un numar de 17 sau mai mult. Un dealer care are busturi pierde; in caz contrar, dealerul plateste oricui care arata un numar mai mare (fara a se obosi) si apare o apasare pentru jucatorii cu un total corespunzator. Toate cartile sunt colectate si scoase din joc inainte ca mâna urmatoare sa fie distribuita.

Știri relevante