Casele de pariuri care fura de la clienti

Ceea ce nu stiau cartile era ca Francasal (imaginea din dreapta sus) fusese inlocuit de un cal cu aspect similar numit Santa Amaro (imaginea din stanga sus), care era si francez, dar era decisiv mai rapid si un cal mult mai infaptuit. Este complet posibil ca echipajul sa fi scapat de inselaciunea lor, dar pentru faptul ca ar fi angajat pe cineva sa urce pe acesta din urma si sa „taie” linia telefonica pe pista pe care casei de pariuri off-course obisnuiau sa comunice cu cei de pe vedere in legatura cu faptul ca acceptasera pariuri mari pe un cal, ceea ce ar fi putut vedea cota lui.

Calul a castigat cursa cu usurinta la cote 10/1, dar casele de pariuri au devenit suspecte in legatura cu incidentul si au refuzat sa plateasca pe pariu. Cazul a ajuns in instanta, iar Charles a fost condamnat in cele din urma la doi ani de inchisoare, trei co-conspiratori fiind de asemenea condamnati la inchisoare. Un sfarsit tragic al acestei povesti s-a produs in 1966, cand domnul Charles a fost impuscat mortal de doi hoti care s-au intors la usa lui, in speranta de a-l jefui.

Problema cu povestile despre rezervarile care leaga clientii este ca toata lumea simte ca a fost conectata atunci cand pariul lor pierde. Acest lucru inevitabil pune intrebarea: ce presupune un „con” al unei case de pariuri? Este, de exemplu, atunci cand refuza sa plateasca pe un pariu din anumite motive? Sau are mai mult de-a face cu indicatorii inselatori specific?

In 2016, o adolescenta de atunci, pe nume Megan McCann, a plasat 960 de pariuri pe douasprezece curse obscure care au loc in Bath, Kempton si Naas. Acestea au fost pariurile cu „Lucky 15”, Miss McCann plasand o miza totala de 24.960 de lire sterline in cursele. Toate cursele castigate, ceea ce ar fi trebuit sa fie castiguri de 985.000 de lire sterline platite domnisoarei McCann, precum si returnarea originalului ei de 24.960 de lire sterline.

Betano, compania cu care tanara de atunci a implinit pariul, a refuzat sa achite sau sa-i restituie pachetul initial. Acestia au afirmat ca pariul ei incalca o regula „fara terte parti”, care este ingropata in termenii si conditiile lor, precizand ca toti banii pentru un pariu trebuie sa fie furnizati de persoana care o plaseaza si ca nu a fost cazul cu Domnisoara McCann si pariul ei. Este, asadar, un exemplu al unei case de pariuri care leaga clientii sau pur si simplu respecta scrisoarea propriilor lor reguli?

Știri relevante